Eibarko euskara hiztegia
trukau
trukatze
[trukatu]
.
du
ad.
(
TE).
Cambiar,
canjear,
permutar,
trocar.
Trukauko leuke harek andria, zeiñek hartu baleu. / Ya cambiaría su mujer si hubiera quien la tomase. /
Bizimodua trukatzia balitz, ortulau izatia hartuko neuke. / Si pudiera cambiarse de vida, tomaría la de hortelano. /
Nik, galleguegaitik trukauko naittukek pa. (Zirik 41).