susmau
susmatze
[susmatu]
(susmatutze)
.
du
ad.
(
TE).
Sospechar,
recelar,
imaginar,
presentir,
notar,
percibir.
Itxuriak eta aztarrenak erainda, norbaitten edo zerbaitten gaiñian zeozer (ona ez dana) pentsau; susmua hartu.
Urriñetik susmau eban zer ebillen etxe barruan. / Sospechó desde lejos lo que ocurría dentro de casa. /
Hortik etorri jakon susmatutzia emaztiak zer zerebixan. / De ahí le vino la sospecha de lo que se traía su esposa. /
Susmau barik gizonak erebixan aixelkokerixia. (Ibilt 470).
/
Susmau ebanian bateronbat hurreratzen zala ixillixan. (Ibilt 468).
Ik.
susmua hartu,
somau.